Calendrier

Compteurs

Fils RSS

BINE ATI VENIT - SOYEZ LES BIENVENUS

Par *** :: 31/05/2007 ŕ 23:04 :: Général
PUTETI COMANDA CARTI ACCESAND ACEASTA LEGATURA




BINE ATI VENIT PE PAGINA PAROHIILOR MITROPOLIEI NOASTRE


Pagina aceasta este un mijloc de comunicare între familiile  clericilor si in acelasi timp un mijloc de sustinere a preocuparlor duhovnicesti. Adesea ne simtim insingurati si straini intr-o lume care ne copleseste cu multimea grijilor si saracia duhovniceasca. Dumnezeu a ingaduit acest mijloc de comunicare si nu este rau sa profitam pentru a ne simti mai aproape. Pana cand vom face o pagina mai performanta vom folosi mijloacele acestui blog pentru a comunica si a ne împartasi unii altora experiente si tot ceea ce ne bucura sufletul.

In partea de jos a fiecarui articol exista cuvantul "comentaires"  ce ne da posibilitatea sa dezbatem in jurul textului propus.

Daca doriti sa publicati texte sau poze puteti sa le transmiteti la adresa bureau@orthodoxero.eu

ASTEPTAM COMENTARII SI POZE DE LA CONGRESUL MITROPOLIEI



SOYEZ LES BIENVENUS SUR LA PAGE DES PAROISSES

Cette page à comme but de faciliter la communication entre les familles des clercs de notre diocèse.  

Vous pouvez introduire des textes et des photos en les envoyant à l’adresse bureau@orthodoxero.eu

Vous pouvez introduire egalement des comentaires dans la rubrique "comentaires" qui se trouve apres chaque texte.

Nous vous prions  d’excuser les fautes de langue et d’orthographe.

CEUX QUI SONT DISPONIBLE POUR TRADUIRE ET CORRIGER DES TEXTES SONT LES BIENVENUS

NOUS ATENDONS DES PHOTOS ET COMENTAIRES CONCERNANT LE CONGRES DE LA METROPOLE


Se poate si casatorie si sfintenie si Rugaciunea lui Iisus?

Par *** :: 02/06/2007 ŕ 8:13 :: CUVINTE DE SUFLET - TEXTES A MEDITER

Se poate si casatorie si sfintenie si Rugaciunea lui Iisus?

Parintele Rafail Noica:

Sfintenia este firea omului, cea pe care trebuie sa o dobandim in aceasta vremelnicie si nu este pentru om nimica deosebit, in sensul ca se deosebeste de vremelnicie, de viata biologica, sfintenia este firea care vesniceste in Dumnezeu, deci este firea omului. Si fie in casatorie, fie in monahism, fie daca sunt alte cai, tot sfintenia este ce cauta el. Dar noi am facut din sfintenie un sablon si am facut un chip mincinos, am pus pe sfinti pe un piedestal cat se poate de inalt si indepartat de noi si ne uitam la ei cu binoclul pe partea gresita ca sa fie inca mai departe, si atuncea ne miram cum de nu ajungem acolo.

Intrebare: Si cum iesim din sabloane?

Parintele Rafail Noica:

A! Domnul acolo sa va scoata! Dar aicea este un pic nadejdea mare in tineretile voastre. Intotdeauna sa aveti inaintea ochilor ca Dumnezeu este Dumnezeul Iubirii si, de acolo, tot ce va raneste sa cautati, sa cercetati, de ce... Nu-mi place ce-am auzit, de ce: fiindca eu sunt pacatos sau fiindca cuvantul nu-i drept.

Si restul, iarasi zic, las pe Dumnezeu sa va calauzeasca. Calea cu Dumnezeu este calea libertatii. Libertatea bineinteles ca-i primejdioasa, dar mi-a venit si chipul asta, cand imi era frica sa ma avant. Am zis: dar, daca nu plec - sa zicem ca noi calatorim catre Ierusalimul Cel de Sus -, daca de frica ca ceva ne poate intampina pe drum, nu plecam, avem un singur lucru cert: ca aici vom ramane. Daca plecam, bun, poate nu ajungem ( ceea ce cu Dumnezeu nu-i deloc cazul ), dar daca luam pe "poate nu ajungem, poate ajungem", avem in inchipuirea noastra 50% si 50%. Daca stau pe loc, am 100% certitudinea ca n-o sa ajung.

Cu asta vreau sa va dau un pic de curaj. Dar cu Dumnezeu, atata timp cat ne tinem de Dumnezeu, nu este cu putinta sa nu ajungem, in sensul in care Hristos a zis: "Oile Mele din mainile Mele nimenea ne le poate smulge." Si imediat a zis: "Tatal Meu este mai mare decat Mine si din mana Tatalui Meu nimeni nu poate sa le smulga". Accentuez pe acest "nimeni nu poate"! Insa omul este dotat cu o asa de mare libertate dumnezeiasca, ca in acea libertate a mea, mantuirea mea nu imi este garantata, in sensul ca nu m-a pus Dumnezeu intr-o cutie de beton armat. Am o infricosatoare libertate, dar asta nu inseamna ca Dumnezeu nu ma poate tine pana la capat. Si aicea, mai concret, mai drept, mai nestangaci, nu ma pot exprima, fiindca suntem pe niste limite unde logica omeneasca nu se mai aplica. Este pe de o parte, siguranta absoluta ca vom ajunge, fiindca Hristos a Zis: "...nimeni nu le poate smulge.", pe de alta parte libertatea pe care o am, care vad ca in orice clipa ma pot desparti de Dumnezeu; daca adaug insa si "Doamne fereste!", nu ma pot desparti.

Mai este un lucru: cand incepem sa vedem cine este Dumnezeul Iubirii care este si Atotputernic, incepeti sa vedeti ca Dumnezeul asta, nu te poti pierde cu El, e cu neputinta. Cand vezi ca firea noastra cazuta este asa de rea, ca tot ce face Dumnezeu spre mantuire, noi desfacem intru-pierzanie, nu te poti mantui nicicum. Si traim, spunea o femeie, o sarba, acum multi ani: "Pe mine ma chinuie in Ortodoxia asta nesiguranta, ca poate ma mantuiesc, poate nu. As prefera sa fiu ca protestantii care sunt siguri ca s-au si mantuit."

Dar ceva m-a zgariat in ce zicea ea si, dupa catava vreme, mi-am dat seama ca noi, ortodocsii, nu traim intr-o nesiguranta, ci intr-o dubla siguranta; Asa cum ma vad, este cu neputinta sa ma mantui. Uite, Hristos Isi varsa sangele pentru poporul evreu si pentru toata lumea si evreii invocau sangele Lui asupra noastra si asupra copiilor nostri ca blestem. Ei, cum se poate mantui asa un om, chiar cu atotputerea iubirii lui Dumnezeu? Si totusi, cand vezi ca Dumnezeu, Hristos, cu puterea dumnezeiasca, cuvant dumnezeiesc, a incercat sa stinga acel blestem, zicand femeilor din Ierusalim: " Plangeti nu pentru Mine, ci pentru voi si pentru copiii vostri", adica pentru care acum cateva minute ati invocat sangele Meu spre blestem iar Eu il vars pentru mantuire. Cu asa un Dumnezeu care nici atuncea nu se supara!!!... Si cand ii bat piroanele in maini zice: "Parinte, iarta-i ca nu stiu ce fac"; cand murind prin mainile noastre, isi da trupul Lui, de noi zdrobit, sangele Lui, de noi varsat, noua spre mantuire, daca vrem; pai, cu un Dumnezeu ca asta, cum si iadul ajungand in el, l-a zdrobit si a facut cale pana la sederea de-a dreapte Tatalui, cu asa un Dumnezeu, cum sa te pierzi???

Si suntem in doua certitudini: cu mine mantuirea este total cu neputinta, si asta face parte din spovedania mea, dar daca ma spovedesc asa, spovedesc si pe Dumnezeu, cu Dumnezeu a se pierde este cu neputinta, si intre aceste doua neputinti cred ca cea a lui Dumnezeu trebuie sa biruiasca. E numai destul sa ma agat si sa raman, sa nu ma las deznadajduit pana la capat de navalele vrajmasului, si ma va pescui Dumnezeu.

 

ST SILOUANE

Par *** :: 02/06/2007 ŕ 8:37 :: CUVINTE DE SUFLET - TEXTES A MEDITER

Quand la grâce est en nous, notre esprit s’enflamme et s’élance vers le Seigneur jour et nuit, car la grâce unit l’âme ŕ Dieu dans l’amour ; elle l’aime et ne veut pas s’arracher ŕ lui, car elle n’arrive pas ŕ se rassasier de la douceur du Saint-Esprit. Et il n’y a pas de fin ŕ l’amour de Dieu.

Je connais un homme que le Seigneur a visité de sa grâce. Si le Seigneur lui avait demandé : « Veux-tu que je te donne une grâce plus abondante encore ? », ŕ cause de la faiblesse de sa chair il lui aurait répondu : « Tu vois, Seigneur, que si tu me donnes davantage, j’en mourrai. » Car l’homme est limité et ne peut supporter la plénitude de la grâce.

Amour et Larmes

Seigneur miséricordieux, que ton amour pour moi, pécheur, est grand ! Tu m’as donné de te connaître ; tu m’as donné de goűter ta grâce. « Goűtez et voyez comme le Seigneur est bon » (Ps 33,9). Tu m’as donné de goűter ta bonté et ta miséricorde, et insatiablement, jour et nuit, mon âme est attirée vers toi. L’âme ne peut oublier son Créateur, car l’Esprit divin lui donne les forces d’aimer celui qu’elle aime ; elle ne peut s’en rassasier, mais désire sans tręve son Pčre céleste.

Bienheureuse l’âme qui aime l’humilité et les larmes, et qui hait les pensées mauvaises.

Bienheureuse l’âme qui aime son frčre, car notre frčre est notre propre vie.

Bienheureuse l’âme qui aime son frčre : elle sent en elle la présence de l’Esprit du Seigneur ; il lui donne paix et joie, et elle pleure pour le monde entier.

Mon âme s’est souvenue de l’amour du Seigneur, et mon cśur s’est réchauffé. Mon âme s’est abandonnée ŕ une profonde lamentation, car j’ai tant offensé le Seigneur, mon Créateur bien-aimé. Mais il ne s’est point souvenu de mes péchés ; alors mon âme s’est abandonnée ŕ une lamentation encore plus profonde pour que le Seigneur ait pitié de chaque âme et la prenne dans son Royaume céleste.

Et mon âme pleure pour le monde entier. Je ne puis me taire sur le peuple que j’aime jusqu’aux larmes. Je ne puis garder le silence, car mon âme souffre continuellement pour le peuple de Dieu, et, avec des larmes, je prie pour lui. Je ne puis, frčres, ne pas vous proclamer la miséricorde de Dieu et les ruses de l’Ennemi.

Sfaturi sotilor crestini - Sfantul Ioan Gura de Aur

Par *** :: 02/06/2007 ŕ 8:51 :: PREOTI - PRETRES-

« Spuneti tinerei voastre sotii cu glasul cel mai gingas din lume: “Te-am luat, scumpa copila, ca tovarasa a vietii mele, te-am chemat sa împarti cu mine sarcinile cele mai cinstitoare si mai trebuitoare, nasterea de copii, îndrumarea unei case. Ce-ti voi cere, asadar?”

Inainte de a-i spune, vorbeste-i de dragostea ta, caci nimic nu sensibilizeaza mai mult pe cei care asculta, în a primi ceea ce li se spune, decât sa stie ca totul îi este insuflat de o dragostea arzatoare. Cum îi veti arata asemenea dragoste? îi veti zice: “As fi putut lua alte femei, bogate si de rang înalt, nu le-am ales; de tine m-am îndragostit, de felul tau de a fi, de onestitatea ta, de blajinatatea ta, de cumpatarea ta… Si de ce? Nu fara cumpanire si fara temei, ci fiindca stiu ca bogatia nu-i un bine în sine. Am lasat-o, asadar, si am venit spre tine, al carei suflet plin de virtute nu-l dau pe tot aurul lumii. O tânara înteleapta si cu inima aleasa, îndeletnicindu-se cu pietatea, face cât toate comorile pamântului. De aceea te-am ales, te iubesc si tin la tine mai mult ca la viata mea. Vietuirea de aici, de pe pamânt, nimic nu este cuprinsul rugaciunilor, cererilor si al tuturor eforturilor mele este ca sa meritam sa petrecem în asa fel încât în viata viitoare sa putem fi împreuna, fara sa mai avem a ne mai teme de ceva. Vremea de acum e scurta - si moartea-i va pune sfârsit, - de vom merita s-o strabatem fiind placuti lui Dumnezeu, vom fi în vesnicie cu Hristos, si  noi  unul  cu  altul,  într-o desavârsita fericire.  Asez dragostea ta mai presus de toate si nimic nu mi-ar fi mai împovarator si mai asupritor decât a fi în vreo împotrivire cu tine, vreodata. De ar fi sa pierd totul, sa ajung cel mai sarac dintre oameni, sa am de înfruntat cele mai grele primejdii, sa sufar orice, totul voi putea sa-l duc, atâta vreme cât dragostea mea pentru tine va fi fericita. Venirea copiilor îmi va umple cea mai mare dintre dorinte, atâta vreme cât vei avea dragoste pentru mine. Asemenea fie si simtirile tale…”

Adauga apoi cuvintele apostolului, din care se arata ca alcatuirea unei astfel de legaturi este dupa voia lui Dumnezeu: “Ascultati ce zice Scriptura: “Va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa”. Nimic sa nu fie pricina de josnicii. Piara bogatiile, slavirile acestei lumi, ceea ce iubesc pretuieste mai mult ca toate”.

Cât aur, ce bogatii ar putea face atâta placere sotiei voastre, ca asemenea vorbe? Si sa nu va temeti ca dragostea voastra îi va da trufie - spuneti-i cu inima deschisa ca o iubiti. Femeile stricate, care lasa pe unul si  iau pe altul, vor putea sa-si  faca un  lat din asemenea vorbe, pentru amantii lor - e si firesc, - dar o femeie de bunacuviinta, o tânara de bun neam, nu ar putea sa se trufeasca, ci, mai degraba, s-ar face mai mladioasa. Aratati-i ca vietuirea cu ea va este nepretuit, ca din aceasta pricina va place mai bine sa stati acasa decât sa iesiti în piata publica, dati-i întâietate asupra prietenilor vostri, asupra copiilor vostri, iar acestia sa fie iubiti din pricina ei.

De face binele, laudati-o, admirati-o, daca savârseste vreo nepotrivire, asa cum se poate întâmpla oricarei  femei tinere, folositi sfaturile si îndemnurile acoperite. Osânditi cu putere bogatia si luxul, - învatati-o sa-si faca podoaba din cinste si din rusine - si cu orice prilej, aratati-i tot ceea ce poate fi spre binele ei. Rugati-va împreuna, duceti-va, fiecare, cum se cuvine, la biserica; barbatul sa ceara femeii sa-i împartaseasca tot ceea ce s-a grait sau s-a citit în fata ei si femeia, de asemenea, barbatului.

De sunteti saraci, aveti în fata pilda sfintilor, a lui Petru, a lui Pavel, care au fost mai slaviti decât toti regii si bogatii. Aflati cum si-au petrecut ei viata în foame si în sete. Spuneti nevestei voastre ca nimic, în aceasta lume, nu-i de temut, decât a-l supara pe Dumnezeu.

Daca cineva se casatoreste în felul acesta si cu asemenea gânduri, nu va fi deloc mai prejos decât calugarii - si starea de casatorie va fi mai de pret decât necasatoria.

TEXTE PENTRU DUMINICA TUTUROR SFINTILOR

Par *** :: 02/06/2007 ŕ 22:55 :: CUVINTE DE SUFLET - TEXTES A MEDITER

CATEVA TEXTE PENTRU A MEDITA LA MESAJUJL DUMINICII TUTUROR SFINTILOR

 

SFINTENIA – mărturisirea   firească a trăirii creştine

 

„Sfânt e cel ce se împărtăşeşte de credinţă.”           (Sf. Ioan Gură de Aur – Efeseni, Omilia I, pg. 8)

 

„Simplitatea deschide calea sfinţeniei.”                             (Clement Alexandrinul – Pedagogul XII pg. 253)

 

„Sfântul har al lui Dumnezeu, readuce chipul omului la forma care era, când a fost făcut.”

(Diadoh al Foticeii)

„Sufletul care crede că poate ajunge la curăţenie desăvârşită, din el şi prin el singur, fără Duhul Sfânt, acela nu este pentru cer şi pentru Împărăţie.”                                                (Sf. Macarie cel Mare)

 

„Dacă vânturile Duhului Sfânt nu bat în suflet, dacă nu se arată nori cereşti, nu cade din cer ploaie, atunci omul nu poate aduce Domnului roade vrednice de El.”

(Sf. Macarie cel Mare, Omilia XXVI, 19 pg. 154)

„După cum omul socoteşte că roadele câmpului său sunt adevărate, înainte de a le strânge în grânarul său, tot aşa şi tu poţi fi încredinţat că roadele Duhului Sfânt din inima ta, nu se vor pierde şi mântuirea este adevărată. „         (Avva Isaia)

 
„Sfinţirea constă în oprirea şi omorârea poftei care vine din simţuri.”                  (Sf. Maxim Mărturisitorul)

 
„Doamne! Nu mă lăsa să ajung înaintea feţei Tale, înainte de a mă fi sfinţit.” 

(Sf. Ignatie al Antiohiei)

 

 

POZA GRUPULUI DE INITIATIVA

Par *** :: 03/06/2007 ŕ 15:34 :: FOTOGRAFII -PHOTOS-

ASTEPTAM CU MARE NERABDARE POZE DE LA CONGRESUL MITROPOLIEI

Vă rugăm să trimiteti pozele şi materialele la adresa
bureau@orthodoxero.eu
 
Poze de la Congresul Mitropoliei


 

Vasile Militaru

 

Rugăciune

Mărire Ţie, Doamne Sfinte,
Că mi-ai dat viaţă, o comoară
Mi-ai dat lumină, mi-ai dat minte
Şi toate câte mă-nconjoară.

Să fiu mereu iubit de Tine
Eu voi munci din răsputere,
Mereu voi face numai bine
Şi voi fi numai mângâiere.

Voi înflori prin fapte bune
Aşa cum înfloreşte mărul
Şi-n toată vorba mea voi spune
De-a pururi numai adevărul.

Cu toţi copiii voi fi frate
Şi nu voi şti ce este ura
Spre clevetiri şi nedreptate
Eu, Doamne, n-oi deschide gura.

Flămândului s-astâmpăr chinul
Voi frânge pâinea mea în două
Voi fi curat precum e crinul
Scăldat în boabele de rouă.

Cu milă inima-mi va bate
Şi voi iubi cu milă sfântă
Pe orişicare vietate
Ce-n lumea asta nu cuvântă.

Aşa mă leg, cu dor fierbinte,
Să-mi fie fapta şi cuvântul
Şi-aşa ajută-mi, Doamne Sfinte,
Cum îmi voi ţine legământul.

Pozele si rugaciunea sunt transmise de Parintele Timis de la Brescia

Cugetarea saptamanii:

Par *** :: 09/06/2007 ŕ 9:37 :: Général

Cugetarea saptamanii:

"A ne lepada de cruce-chiar fara intentii rele si hulitoare-inseamna a nu intelege misiunea pamanteasca a lui Hristos, vointa Sa de a se identifica soartei omenesti, de a o cunoaste in forma sa cea mai neprefacuta. Ecce homo, vorba aceasta a lui Pilat, Il identifica pe Fiul Lui Dumnezeu cu omul si destainuie omului cat de mare a fost dragostea Ziditorului pentru faptura Sa. Pe cruce s-au unit dumnezeirea si omenirea - indisolubil - si

s-a pecetluit indumnezeirea fapturii.

Asezand crucea la loc de cinste in biserica si in casa, purtand-o sub chip de cruciulita pe trupul sau vesmintele noastre, ne afirmam de fapt con-dumnezeirea, aducem prinos de cunoastere conditiei omenesti care nu-i [altceva-n.n.] decat vrerea [dorinta, aspiratia omului-n.n.] de teandrie.

Monahul NICOLAE [ Steinhardt] de la Rohia

 

Pace si Bucurie, Tuturor

Parintele Octavian

FOAIA  CREŞTINULUI  ORTODOX 

DIN AREZZO  ŞI  PROVINCIA

Nr. 23 (124 / an III) /  10 IUNIE 2007


 Duminica a 2-a după Rusalii 

 ( a Sfinţilor români)

Sf. Sfințit Mc.Timotei, Episcopul Prusiei; Sf.Muc. Alexandru și Antonina; Cuv. Canid;Cuv. Teofan şi Pansemnia

Postul Sf. Apostoli Petru și Pavel (săptămâna a doua)

APOSTOL– Romani 2, 10-16: 10. Dar mărire, cinste şi pace oricui face binele: iudeului mai întâi, şi elinului. 

11. Căci nu este părtinire la Dumnezeu! 

12. Câţi, deci, fără lege, au păcătuit, fără lege vor şi pieri; iar câţi au păcătuit în lege, prin lege vor fi judecaţi. 

13. Fiindcă nu cei ce aud legea sunt drepţi la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea vor fi îndreptaţi. 

14. Căci, când păgânii care nu au lege, din fire fac ale legii, aceştia, neavând lege, îşi sunt loruşi lege, 

15. Ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau îi şi apără, 

16. În ziua în care Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, după Evanghelia mea, cele ascunse ale oamenilor. 

EVANGHELIA – Matei 4, 18-23 (Chemarea primilor apostoli): 18. Pe când umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut pe doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. 

19. Şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. 

20. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El. 

21. Şi de acolo, mergând mai departe, a văzut alţi doi fraţi, pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându-şi mrejele şi i-a chemat. 

22. Iar ei îndată, lăsând corabia şi pe tatăl lor, au mers după El. 

23. Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor. 

24. Şi s-a dus vestea despre El în toată Siria, şi aduceau la El pe toţi cei ce se aflau în suferinţe, fiind cuprinşi de multe feluri de boli şi de chinuri, pe demonizaţi, pe lunatici, pe slăbănogi, şi El îi vindeca. 

25. Şi mulţimi multe mergeau după El, din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan. 

Veniți după Mine!

“Veniţi după Mine!” Acestea au fost primele cuvinte spuse de Iisus lui Petru. Ele sunt de asemenea ultimele cuvinte pe care i le adresează în Evanghelia lui Ioan (21,22). Puţine alte cuvinte mai cuprind înțelesul faptului de a fi creştin mai bine decât aceste trei cuvinte cu care Iisus şi-a chemat apostolii: “Veniţi după Mine!”. Iisus şi-a ales 12 oameni să îl urmeze ca împreună-lucrători cu El. Numărul 12 are semnificaţia sa. Iisus a dorit ca oamenii Săi să reprezinte cele 12 triburi ale Poporului lui Dumnezeu, pentru a fi, în spirit, “noul Israel” care va răspândi mesajul lui Dumnezeu până la capătul pământului.

Semnificaţia chemării discipolilor este aceea că nu doar ei au fost chemaţi. Aşa după cum Dumnezeu l-a ales pe Israel, aşa cum i-a ales pe cei 12, aşa ne-a ales pe noi. El ne-a ales să fim poporul Său, discipolii Săi, lucrătorii Săi, urmaşii Săi. “Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi roadă să aduceţi, şi roada voastră să rămână, ca Tatăl să vă dea orice-I veţi cere în numele Meu” (Ioan 15,16). Dumnezeu ne alege înainte să îl alegem noi pe El. El ne alege spre Botez înainte ca noi să fim conştienţi de El. Vine însă un timp când trebuie să răspundem faptului că El ne-a ales. Nu suntem păpuşi de teatru cu Dumnezeu trăgând de sfori pentru a ne conduce în rai sau în iad. Noi trebuie să alegem. Aşa că El ne spune astăzi și nouă: “Veniţi după Mine!”. Cea mai importantă alegere pe

 

 care o vom face vreodată în viaţă este răspunsul nostru la chemarea Sa.

“Oile mele îmi cunosc glasul...”. Pe o păşune din Ţara Sfântă, trei păstori şi-au adus turmele la acelaşi bazin de apă. Cele trei turme de oi beau din acelaşi loc. După ce oile şi-au potolit setea, unul dintre păstori a strigat: “Men-ah !”, care în arabă înseamnă “veniţi după mine”. Oile lui s-au întors ascultătoare spre el şi l-au urmat peste deal. Al doilea păstor a făcut la fel, iar oile l-au urmat. Nici măcar nu s-a obosit să îşi numere oile. Un turist străin a văzut scena şi era foarte uimit. S-a dus la ultimul păstor şi i-a spus: “Daţi-mi cojocul şi bâta Dvs. Să vedem dacă mă vor urma aşa cum vă urmează pe voi, păstorii.” Şi-a luat cojocul pe el şi le-a strigat oilor: “Men-ah !”. Nici o oaie nu s-a clintit. Nu cunoşteau vocea străinului. “Oile nu merg niciodată decât după Dvs?”, a întrebat turistul. Acesta i-a răspuns: “Doar uneori se întâmplă, dacă o oaie este bolnavă, să meargă după altcineva decât după mine.” Există multe voci care îl cheamă pe creştin, dar el recunoaşte şi urmează doar vocea Păstorului său, Hristos. Când nu o face, este pentru că din punct de vedere spiritual este bolnav. Este bolnav de păcat. “Oile Mele ascultă de glasul Meu … şi ele vin după Mine” (Ioan 10,27).

O chemare personală. Chemarea lui Hristos este personală şi solicită un răspuns personal. Iisus nu a venit să cheme lumea în general, ci pe fiecare dintre noi în mod personal. Aşa după cum Marta i-a spus Mariei: “Învăţătorul este aici şi te cheamă” (Ioan 11,28). Pentru tine Dumnezeu a devenit om în Hristos. Pentru tine Iisus a venit aici. Pe tine te cheamă. Tu eşti scopul vizitei Lui. Tu eşti cel pe care îl iubeşte, cel pentru care a murit şi a înviat. Un creştin este cineva care răspunde chemării personale a lui Hristos cu angajamentul personal al vieţii lui. Spre deosebire de alte religii, creştinismul nu înseamnă supunerea la un cod de rânduieli morale sau filozofice, ci loialitatea şi ascultarea faţă de o Persoană: Domnul Iisus Hristos. Creştinul este cel care îl urmează pe Hristos şi îşi modelează viaţa după El. Dacă alegem să îl urmăm, Iisus ne introduce în cea mai profundă relaţie personală cu El. “De acum”, spune Iisus, “nu vă mai zic slugi, că sluga nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit pe voi prieteni” (Ioan 15,15).

Adresată păcătoşilor. Iisus nu şi-a ales discipolii pe care i-a ales pentru că ar fi fost perfecţi. Petru, de exemplu, era impulsiv şi şovăitor. La un moment dat spunea: “Sunt gata să mor pentru tine”, iar după câteva minute: “Nu îl cunosc pe acest om”. Iacob şi Ioan erau ambiţioşi, cu vise mari. Prin mama lor ei i-au cerut lui Iisus să aibă locurile cele mai bune în împărăţie. Iar când sătenii nu l-au primit bine pe Iisus, i-au cerut Acestuia să arunce foc din ceruri şi să îi distrugă. Matei, vameş, era un trădător în ochii evreilor. Iisus l-a ales chiar şi pe Iuda ca discipol. Totuşi, cea mai mare taină nu este de ce l-a ales pe Iuda, ci de ce m-a ales pe mine. Dumnezeu alege imperfectul, păcătosul. Îi alege pe cei mai nepotriviţi oameni. Sfântul Pavel spunea: “Ci Dumnezeu Şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe cei înţelepţi; Dumnezeu Şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le ruşineze pe cele tari” (1Corinteni 1,27). Şi Pavel a considerat că este straniu că Dumnezeu l-a chemat; nu era un candidat potrivit pentru a deveni un apostol; dimpotrivă, el a persecutat creştinii înainte. Dar Dumnezeu nu ne cheamă pentru ce suntem. Noi toţi suntem nevrednici. El ne alege aşa cum suntem. El ne alege pentru ceea ce poate să ne facă. Aşa după cum spunea cineva odată: “Dumnezeu nu îi alege pe cei potriviţi; îi face potriviţi pe cei pe care îl alege.”

În al doilea secol exista un filozof roman pe nume Celsus, care îi ridiculiza pe creştini pentru că aceştia erau de regulă proscrişi şi oameni fără mare importanţă pentru societate. “Acest Hristos”, spunea el, “a venit în lume pentru a găsi o societate teribilă - El nu a venit să îi cheme pe cei drepţi sau pe cei deştepţi, ci pe păcătoşi, pe cei bătuţi, frânţi, învinşi.” Origen, învăţat creştin, i-a răspuns: “Este adevărat. Hristos îi cheamă pe cei învinşi, dar nu îi lasă aşa. El ne înnoieşte. Venim la El lacomi şi avari; El ne face generoşi. Venim la El murdari; El ne curăţă. Venim la El neciopliţi; El ne face domni. Venim la El fără de Dumnezeu; iar El ne umple cu prezenţa lui Dumnezeu.”

De ce să mergem după Iisus?. Mergem după Iisus deoarece El este Dumnezeu adevărat. “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine”. “Tatăl şi cu Mine una suntem”, mai spune El. “Cel care mă vede pe Mine îl vede pe Tatăl.” “Înainte de Avraam am fost Eu.” “Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu”, a spus Petru.

“Veniţi după Mine”, a spus Iisus. “Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” “Veniţi după Mine”, a spus Isus. “Eu sunt pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată.” “Veniţi după Mine”, a spus Isus. “Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi.” Mergeţi după El! Poarta este îngustă iar drumul greu, dar este singura cale spre satisfacţie, pace, bucurie şi viaţa eternă. De ce să urmăm pe altcineva? Cine s-ar putea compara cu Iisus?

Îi aparţinem Lui. Îl urmăm pe Iisus deoarece îi aparţinem Lui. El este Domnul şi Dumnezeul nostru, Creatorul şi Răscumpărătorul nostru. El ne-a făcut şi ne-a mântuit. Alegem să îl urmăm deoarece suntem turma Sa; El este Păstorul nostru. Îi cunoaştem glasul şi îl urmăm când ne cheamă. Ştim cine suntem şi ai cui suntem, aşa că îl urmăm pe El.

Împliniţi-vă potenţialul. Mergem după Iisus deoarece doar El ne poate ajuta să ne împlinim potenţialul. O poveste ne spune despre un băiat de la o fermă care a găsit un ou în deşert. L-a luat acasă şi l-a pus sub o găină care l-a clocit. Pasărea a crescut şi era evident diferită de suratele găini, dar se comporta ca ele. Nu era totuşi o găină: era un vultur. Ce jalnic să vezi un rege al cerului scurmând în pământ după seminţe.

 

 Într-o zi băiatul l-a luat, a mers sus pe munte şi de pe o stâncă i-a dat drumul. Vulturul s-a speriat de hăul de sub el. Şi-a întins aripile iar vântul a început să îl sufle. Căderea s-a oprit, transformându-se în înălţare. Pe curenţii de aer vulturul zbura tot mai sus. A mai făcut un cerc deasupra băiatului şi apoi a dispărut la linia orizontului.

Omul nu a fost făcut să trăiască asemenea animalelor. El a fost făcut să se ridice spre înălţimi, să ia parte la însăşi viaţa lui Dumnezeu. Socrate l-a întrebat odată pe Xenofon dacă ştie despre anumite vase unde au fost făcute. Xenofon i-a spus unde. Iar Socrate l-a întrebat: “Ştii unde sunt făcuţi oamenii buni şi virtuoşi?” “Nu”, i-a spus tânărul Xenofon. “Atunci”, a spus Socrate, “urmează-mă şi învaţă.” Doar urmându-l pe Hristos putem să ne împlinim şi să devenim ceea ce Dumnezeu vrea să fim.

“Pescari de oameni”. Iisus ne cheamă să îl urmăm pentru a fi “pescari de oameni”. Dumnezeu are mult de lucru în lumea de astăzi, şi aceasta trebuie să se facă prin noi, poporul Său, apostolii Săi. Cuvântul “apostol” înseamnă “cel care este trimis”. Fiecare creştin este chemat să fie un apostol, unul trimis de Hristos să facă lucrarea lui Dumnezeu în lumea de astăzi. J. Arthur Rank, faimos producător britanic de film, i-a spus unui prieten că la un moment dat visa să producă câte un film religios extraordinar în fiecare an. “Şi de ce nu ai făcut aşa?”, l-a întrebat prietenul. “Deoarece pentru a produce un film religios bun trebuie să existe scenarişti creştini, actori creştini, cameramani creştini.” Trist a adăugat: “Din păcate nu prea găsesc suficienţi din aceştia.”

“Veniţi după mine”, spune Iisus. Am nevoie de voi pentru a face din împărăţia lui Dumnezeu o realitate pe pământ. Am nevoie de voi să fiţi slujitorii Mei, mărturisitorii Mei, între oamenii cu care lucraţi, lângă care trăiţi. Am nevoie de voi să duceţi iertarea acolo unde a fost o nedreptate, să ajutaţi ca îndoiala să se transforme în credinţă, să duceţi bucurie în vieţile consumate de tristeţe, să reflectaţi lumina Mea în întuneric. “Veniţi după Mine.” Nu am să vă trimit singuri. Voi fi cu voi, să vă conduc, să vă călăuzesc, să vă întăresc, să vă susţin.

Discutând despre subiectul urmării lui Iisus, trebuie să nu uităm că dincolo de ce putem face noi pentru Iisus, ca apostoli ai Săi în lumea de astăzi, este şi ce poate face El pentru noi. Odată un preot a mers la casa unei bătrâne doamne pentru a o ajuta cu o sumă de bani să îşi plătească nişte datorii. A bătut de câteva ori la uşă, dar nu i-a răspuns nimeni. În final a plecat înapoi cu banii la el. A aflat apoi că doamna fusese acasă atunci. Ea i-a explicat: “Am auzit că bate cineva la uşă, dar am crezut că sunt creditorii, venind să îmi ceară banii datoraţi.” Nu bate vreun creditor la uşa inimii noastre. Este Prietenul nostru, care vine să ne aducă nu doar o misiune, “Veniţi după Mine”, ci şi un dar. Ca Fiul întrupat al lui Dumnezeu, El ne aduce puterea lui Dumnezeu spre mântuirea noastră.

Adevărata libertate. Urmarea lui Hristos nu ne aduce doar o misiune, nici doar mântuirea - ne aduce şi adevărata libertate. Înainte de începerea unui concert, fiecare muzician îşi acordează instrumentul cântând la el. Dacă îi auzi te crezi la casa de nebuni. Aceasta este libertatea: fiecare face ce vrea el. Dar nu este muzică. În clipa în care soseşte dirijorul, începe simfonia. Muzicienii nu mai sunt liberi să cânte ce vor ei. Acum sunt conduşi de un mare dirijor. Toţi cântă aceeaşi partitură într-o sincronizare perfectă. Care este diferenţa între spitalul de nebuni de la început şi frumuseţea simfoniei? Fiecare muzician, că este la violină, clarinet sau alt instrument, are acum un stăpân. Fiecare îşi găseşte adevărata libertate încredinţându-i-se lui. Prima sarcină a fiecărui suflet nu este să îşi găsească libertatea, ci Stăpânul. Iar când îşi va găsi Stăpânul, va găsi şi adevărata libertate.

Oameni neobişnuiţi. Lumea a avut mereu nevoie de oameni neobişnuiţi. Iisus este Cel care face astfel de oameni. El a chemat pescari obişnuiţi şi i-a făcut cei mai neobişnuiţi oameni de pe pământ. Neobişnuit de integri. Neobişnuiţi în iubirea lor pentru Dumnezeu. Neobişnuiţi în iubirea lor pentru omenire. Neobişnuiţi în disponibilitatea lor de slujire.

Un băiat creştin era odată angajat într-un magazin. Într-o zi, angajatorul său a plecat şi l-a lăsat pe băiat să aibă grijă de magazin. În curând a venit un client pentru a comanda nişte haine. În timp ce băiatul îi lua măsurile, bărbatul s-a aplecat spre el şi i-a şoptit: “O să îmi iei bine măsurile, nu? Stăpânul tău nu este aici.” Băiatul a răspuns: “Nu, dar celălalt Stăpân este.” Neobişnuită integritate! “Veniţi după Mine”, ne spune Neobişnuitul Stăpân şi vă voi face oameni neobişnuiţi. “Tu eşti lumina lumii”, spune El. “Tu eşti sarea pământului.”

Nu este uşor. Urmarea lui Iisus ne face oameni neobişnuiţi. Dar nu este mereu uşor să îl urmăm. Pentru că Cel care ne invită spunându-ne “Veniţi după Mine” poartă crucea şi ne spune: “Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi mântuie sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va mântui” (Matei 8,34-35). Nimic nu este uşor în această lume. Nu trebuie să ne intereseze ceea ce este uşor ci ceea ce ne dă adevărata pace, ceva pentru care merită să trăim, ceva pentru care merită să murim. Şi doar Hristos ne poate da aşa ceva. Ne va costa ceva, pentru că pe El îl costă totul. Dar ne-ar costa şi mai mult să ne facem drumul prin această lume fără El, şi apoi, la sfârşit, când am ajuns la capătul drumul, să constatăm că nu avem nimic.

Dacă nu îl urmăm pe Hristos. Dacă nu îl urmăm pe Hristos, vom ceda fiecărei ispite pe care o întâlnim. Un psihiatru a făcut un studiu despre motivele care îi fac pe tineri să ia droguri. El a descoperit că

 

cu toţii au avut conflicte personale intense. Aceşti tineri au căutat să renască, o cale de a scăpa de vinovăţie, ceva care să le umple vidul moral şi spiritual, o cale de a avea o părere mai bună despre sine, o filozofie care să dea sens vieţii lor. Şi cum ar putea drogurile să nu deziluzioneze? Cine altcineva decât Hristos poate să împlinească toate aceste nevoi? Prin harul lui Dumnezeu numeroşi tineri au întors spatele drogurilor şi faţa lui Hristos, găsind calea eliberării şi a împlinirii totale. “Veniţi după Mine”, spune Iisus. Pe cine altcineva să urmăm?

Nu există discipoli perfecţi. Creştinul este o persoană care încearcă să îi urmeze lui Hristos. Spunem “încearcă” pentru că nimeni nu reuşeşte perfect. Chiar şi Sfântul Pavel a mărturisit aceasta: “Fraţilor, eu încă nu socotesc că am reuşit.” “Dar”, adaugă el, “tind către cele dinainte”(Filipeni 3, 13-14). Urmându-ne Stăpânul vom cădea de multe ori, dar nu vom rămâne la pământ. Prin părere de rău şi prin harul lui Dumnezeu ne vom ridica de fiecare dată şi vom continua să mergem cu Hristos. Trebuie să tindem mereu spre cele dinainte, urmându-ne chemarea înaltă. Arhiepiscopul William Temple spunea odată: “‘Veniţi după Mine’: aceasta este datoria creştinului. ‘Unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu’: aceasta este răsplata creştinilor.” Există o sarcină mai înaltă? Poate fi pe lumea aceasta o recompensă mai mare? Amin. (predica Anthony M.Coniaris/traducere Oana Capan)

De la Părintele TEOFIL PĂRĂIANU citire - SFATURI PENTRU VIAȚĂ  (2):

PRECIZARE. Cine este Părintele TEOFIL Părăianu? Părintele este călugăr ieromonah la mânăstirea  BRÂNCOVEANU de la Sâmbăta de Sus ( lângă Făgăraş-jud.Braşov). Un om lipsit de vedere, adică: orb, lipsit de „lumina ochilor” trupeşti. Dumnezeu i-a răsplătit însă anii de rugăciune şi de trăire duhovnicească autentică cu o altfel de lumină: lumina minţii. In cele către Dumnezeu, Părintele TEOFIL vede copleşitor de limpede şi are o memorie de-a dreptul uimitoare. Cunoaşte zeci de mii de pagini de text pe de rost. Ca să vă dau doar un exemplu: el nu citeşte PSALTIREA. O rosteşte, o zice din minte, pentru că o ştie pe deasupra. Dacă însă ar fi doar atât, poate că nu ar fi atât de uimitor. Poate că mai există oameni înzestraţi astfel de la Bunul Dumnezeu. Dar, pe lângă aceasta, Părintele TEOFIL are şi o cunoaştere şi o trăire duhovnicească de excepţie. Şi le împărtăşeşte tuturor. Ca o bună călăuză spre mântuire!

- Dar nu putem privi alegerea căsătoriei cu bună știință că ar fi o osandire la nedesăvârșire?

- Nu, nu este, pentru că există și o desăvârșire în căsătorie, nu exista o exclusivitate când e vorba de desăvârșire. Se desăvârșesc și călugării și mirenii, fiecare în calea lui, numai că unii au mai multe obstacole și alții au o cale mai lină în urcușul duhovnicesc. Dar adevarat este că în viața călugărească exista foarte mulți improvizați. De ce? Pentru că mulți nici nu știu ce fac atunci când se fac călugări, ci încearcă un amestec între călugărie și mirenie. Ei cred că pot să-și completeze lipsurile duhovnicești  cu împliniri materiale, că pot să găsească modalitatea - fiind în mânăstire - să mai caute și ceva din lumea asta și, în cazul acesta, este o improvizație, iar improvizațiile nu duc unde trebuie, așa că rămân improvizați toată viața și numai Dumnezeu știe cum, în cele din urmă, va hotărî asupra unora ca aceștia.

În afară de asta, sunt oameni care se duc de la căsătorie la mânăstire pe motivul că nu s-au împlinit în căsătorie, că și-au pierdut liniștea prin căsătorie, căsătorindu-se cu persoane care nu i-au odihnit, care nu i-au ridicat, ci i-au scăzut. Sunt cazuri în care elementele soț și soție nu reușesc să ajungă la un numitor comun, se ceartă, se bruschează, se bat și atunci zice: Dă-o încolo de lume, mă duc la mânăstire și vă las pe toți. Unul ca acesta a realizat ceva pentru Dumnezeu? Nu a realizat nimic pentru Dumnezeu, a realizat ceva pentru sine. Aici, la noi la mânăstire, au fost cazuri din acestea și sunt și acum cazuri de oameni care s-au plictisit de lumea aceasta și au venit la mânăstire. Ei, ce ia dat unul ca acela lui Dumnezeu?

- Sfântul Ioan Scărarul spune că nici nu poate avea un om căsătorit încredințarea mântuirii, decât pe patul de moarte.

- Bine, asta este o părere. Să știi că și Sfinții pot avea păreri. Nu se poate zice că pe patul de moarte ești mântuit și dacă nu ești pe patul de moarte nu ești mântuit. Nu se știe niciodată. Femeia se mântuiește prin naștere de prunci, nu prin moarte. Când este nașterea - când mori? Sunt niște lucruri care trebuiesc gândite, nu înseamnă că, gata, dacă a zis Sfântul Ioan Scărarul : asta-i, și fără asta nu se poate. Uite, și un Sfânt poate avea o părere care nu-i exactă, privită obiectiv. Păi așa și călugărul, numai pe patul de moarte poate să fie sigur de mântuire, de aceea se spune că "moartea pentru Sfinți este naștere la viața veșnică".

În realitate, nașterea este un moment pregătit de un proces, nu se poate naște un copil în momentul zămislirii. Toată viața trăiește în vederea mântuirii, a desăvârșirii. Important este să fim pe calea cea bună, să avem conștiința că stăm în fața lui Dumnezeu, că nu noi ne mântuim, ci Dumnezeu ne mântuiește și să căutăm o împlinire prin Dumnezeu. În cazul acesta, ai încredințarea că Dumnezeu te mântuiește nu în clipa morții, ci în toate clipele în care te angajezi pentru Dumnezeu.

- Părinte, în ce măsură îi scade pe soți sau nu îi scade relația intimă, în scopul nașterii de copii, dacă toți zicem "în fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea"?

- Bine, asta este o raportare la păcatul strămoșesc. Noi nu putem duce lucrurile la extrem. Așa au făcut gnosticii, care au spus că materia trebuie distrusă, nu trebuie înmulțită, pentru că materia este rea, deci căsătoria e rea, pentru că înmulțește materia. Astea nu sunt concepții ale Bisericii. Noi zicem că la temelia existenței noastre este ceva care nu ne favorizează. Dar nu putem zice totuși lucrul acesta, pentru că actul acesta sexual, care este până la urmă un act fizic, de ce îl folosește Dumnezeu atunci pentru concepere dacă e scăzut ca act? Nu putem susține lucrul acesta decât într-o anumită perspectivă, dar perspectiva asta nu este una reală. Putem spune însă altceva, și anume, că actele sexuale care nu urmăresc și nașterea de fii ar fi cu scadere, dar nici în acest caz nu poți să te menții pe poziția aceasta mult, pentru că e într-adevar o insuficiență a omului. Cei care au facut rânduielile acestea cu marțea, joia și nu la sărbători, au vrut să-l ridice pe om mai presus de sine însuși. Ei, in realitate, ca oameni necăsătoriți, au făcut program oamenilor căsătoriți! Or, lucrul acesta nu se poate realiza. Nici ei, poate, căsătoriți fiind, nu puteau realiza lucrul acesta, pe care ei nu l-au experimentat. Poate să nu fie

 

scădere, poate să fie o ridicare faptul acesta, că te angajezi la aducerea în lume a unui copil. Lucrul acesta te face colaborator cu Dumnezeu, și dacă te face colaborator cu Dumnezeu, îl mai poți socoti inferior?  ( va urma)

DIN COMOARA  SFINTEI SCRIPTURI (89)

FACEREA - ÎNTÂIA CARTE A LUI MOISE. CAPITOLUL 3. Căderea strămoşilor în păcat. Pedeapsa. Făgăduinţa lui Mesia.   

1. Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie: "Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?" 

2. Iar femeia a zis către şarpe: "Roade din pomii raiului putem să mâncăm;

3. Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: "Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!"

4. Atunci şarpele a zis către femeie: "Nu, nu veţi muri! 

5. Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul". 

6. De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el. 

7. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi, şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte. 

8. Iar când au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin rai, în răcoarea serii, s-au ascuns Adam şi femeia lui de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii raiului. 

9. Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam şi i-a zis: "Adame, unde eşti?"

Duminica a treia dupa rusalii

Par *** :: 16/06/2007 ŕ 16:33 :: CUVINTE DE SUFLET - TEXTES A MEDITER

         

Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă. ” Matei 6, 33

FOAIA  CREŞTINULUI  ORTODOX 

DIN AREZZO  ŞI  PROVINCIA

Nr. 24 (125 / an III) /  17 IUNIE 2007

 Duminica a 3-a după Rusalii 

 (Despre grijile vieţii)

Sf. Mc. Manuil, Savel şi Ismail; Sf. Mc. Isavru şi cei împreună cu dânsul

Postul Sf. Apostoli Petru și Pavel (săptămâna a treia)

APOSTOL– Romani 5, 1-10:

1. Deci fiind îndreptaţi din credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos, 

2. Prin Care am avut şi apropiere, prin credinţă, la harul acesta, în care stăm, şi ne lăudăm întru nădejdea slavei lui Dumnezeu. 

3. Şi nu numai atât, ci ne lăudăm şi în suferinţe, bine ştiind că suferinţa aduce răbdare, 

4. Şi răbdarea încercare, şi încercarea nădejde 

5. Iar nădejdea nu ruşinează pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă. 

6. Căci Hristos, încă fiind noi neputincioşi, la timpul hotărât a murit pentru cei necredincioşi. 

7. Căci cu greu va muri cineva pentru un drept; dar pentru cel bun poate se hotărăşte cineva să moară. 

8. Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea Lui faţă de noi prin aceea că, pentru noi, Hristos a murit când noi eram încă păcătoşi. 

9. Cu atât mai vârtos, deci, acum, fiind îndreptaţi prin sângele Lui, ne vom izbăvi prin El de mânie. 

10. Căci dacă, pe când eram vrăjmaşi, ne-am împăcat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult, împăcaţi fiind, ne vom mântui prin viaţa Lui.   

EVANGHELIA – Matei 6, 22-33:

22. Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. 

23. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult! 

24. Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona. 

25. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? 

26. Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? 

27. Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot? 

28. Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. 

29. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. 

30. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? 

31. Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? 

32. Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. 

33. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.

 

 

( În reproducere: Rembrandt Harmensz. van Rijn [1606 – 1669] Iisus  vorbind ucenicilor – Matei 6 -  cretă colorată cu penița și pensula (35 × 48 cm) — 1634 / Rijksprentenkabinet, Amsterdam)

 

 

 

Vedem aşa cum suntem!

Într-o vară, un pantofar din America a făcut o călătorie prin Europa. El a reuşit cumva să obţină o audienţă la Papa. Când s-a reîntors la muncă, prietenul lui l-a întrebat nerăbdător: "Spune-mi, Art, ce fel de om este Papa?" Art s-a gândit un moment, apoi a răspuns: "Poartă mărimea 39".

Este evident că vedem aşa cum suntem. Pictorul vede lumea în culori, sculptorul în forme; muzicianul percepe lumea în sunete, şi economistul în mărfuri. Arătaţi-le la doi oameni exact aceeaşi imagine, şi fiecare va vedea ceva diferit în ea. Doi oameni privesc pe aceeaşi fereastră: unul vede noroiul de pe jos, celălalt vede stelele de pe cer.

Avem tendinţa de a vedea şi auzi lucrurile nu aşa cum sunt ele, ci aşa cum suntem noi. Cel care este plin de ură, vede doar oameni urâcioşi. Dacă ne simţim nesiguri pe noi înşine, ni se va părea că ceilalţi oameni ne ameninţă. În mod constant îi judecăm pe ceilalţi după noi înşine. Hoţul este mult mai suspicios faţă de semenii săi decât este un om cinstit. Se spune că un rege al unui regat străvechi a ales un om bun şi un om rău dintre supuşii săi. Omului bun i-a spus: "Du-te în regatul meu şi găseşte un om rău". Omul bun a căutat şi a căutat, dar nu a putut să găsească nici un om rău. Omului rău regele i-a spus: "Du-te în regatul meu şi găseşte un om bun". Şi omul rău a căutat şi a căutat, dar nu a putut găsi nici un om bun. Vedem aşa cum suntem. Vedem doar lucrurile de care suntem cu adevărat interesaţi. Unii tineri, după ce tocmai s-au întors din primul război mondial, spuneau că Parisul era un oraş îngrozitor de murdar şi că nu existau acolo altceva decât bordeluri. Alţii povesteau că este un oraş frumos cu catedrale şi parcuri minunate. Vedem aşa cum suntem.

Vedem doar ceea ce aşteptăm să vedem. De ce doar Magii au văzut steaua? Deoarece numai ei o căutau. De ce numai Simeon şi Ana l-au recunoscut pe Iisus ca Mântuitorul lumii atunci când Maria l-a adus la Templu după patruzeci de zile? Pentru că doar ei îl aşteptau plini de speranţă. Un astronom va vedea mult mai mult pe cer decât un om obişnuit. Un artist va vedea mult mai mult într-un tablou decât cel care nu este artist. Se spune că un membru al comunităţii sale l-a salutat pe faimosul predicator Henry Ward Beecher la uşa bisericii după o slujbă religioasă şi i-a spus: "Dr. Beecher, poate sunteţi interesat de faptul că am numărat douăsprezece erori gramaticale în predica Dvs. din această dimineaţă". Un alt credincios i-a spus în aceeaşi dimineaţă: "Astăzi l-am găsit pe Dumnezeu". Amândoi bărbaţii au ascultat aceeaşi predică. Amândoi au găsit ceea ce aşteptau să găsească. Vedem aşa cum suntem.

Într-o excursie prin Alpii elveţieni, călăuza arăta frumuseţea impresionantă a piscurilor acoperite de zăpadă, a zglobiilor izvoare de munte, a lacurilor asemănătoare cu oglinzile şi a liniei maiestuoase a orizontului. Unul dintre drumeţi tot comenta: "Ce este atât de minunat în acestea?" Călăuza i-a răspuns: "Omule, dacă nu ai nimic în interior, nu vei vedea nimic în exterior". Ceea ce este înăuntru este extrem de important. Dacă nu îl avem pe Dumnezeu înăuntrul nostru, nu îl vom vedea niciodată în afară. Dacă îl avem înăuntrul nostru, nu putem decât să îl vedem pretutindeni: în fiecare pasăre, în fiecare apus de soare, în fiecare copac, în fiecare om care este flămând sau însetat.

Iisus a spus : "Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!" (Matei 6,22-23). Ochiul este fereastra întregului trup. Prin "ochi", Iisus înţelege sufletul omului. Dacă sufletul nu este curat; dacă este întunecat de prejudecăţi, de ură, de poftă trupească, de îngâmfare; dacă este obsedat de invidie şi gelozie, ne va deforma întreaga noastră viziune. Vom vedea oamenii şi lucrurile nu aşa cum sunt, ci cu deformările datorate urii sau invidiei noastre. "Ochii şi urechile sunt martori mincinoşi pentru cei care au suflete barbare", a spus Heraclit în urmă cu douăzeci şi cinci de secole.

Arătând spre rufele întinse la uscat în curtea vecinei, o gospodină a spus: "Uită-te la acele haine - sunt atât de gri şi cu pete!" O prietenă i-a răspuns: "Mie mi se pare că hainele sunt foarte curate. Geamurile tale sunt murdare." Dacă viaţa pare înnorată, poate că ferestrele noastre trebuie să fie curăţate. Iisus ne îndeamnă să păstrăm întotdeauna curate ferestrele sufletului prin examinarea zilnică a conştiinţei, pocăinţă şi spovadă. Dacă nu facem aceasta, în mod constant îi vom vedea pe ceilalţi nu aşa cum sunt ei, ci aşa cum suntem noi - urâcioşi, invidioşi, îngâmfaţi, egoişti. "Este mai bine să te păstrezi curat ca lacrima", spunea George Bernard Shaw, "tu eşti fereastra prin care trebuie să priveşti lumea". Şi Iisus a spus: "Fericiţi cei curaţi cu inima, căci aceia îl vor vedea pe Dumnezeu".

 

Rugăciune. Doamne Isuse, Tu ai venit să le înnoieşti pe toate. Curăţă-ne! Înnoieşte-ne înăuntrul nostru pentru ca să putem vedea viaţa aşa cum doreşti Tu să o vedem, limpede, şi aşa cum o vezi Tu. Amin. Vedem aşa cum suntem. Amin.

(predica Anthony M.Coniaris/traducere Oana Capan)

 

 

 

 

 

De la Părintele TEOFIL PĂRĂIANU citire - SFATURI PENTRU VIAȚĂ  (3):

PRECIZARE. Cine este Părintele TEOFIL Părăianu? Părintele este călugăr ieromonah la mânăstirea  BRÂNCOVEANU de la Sâmbăta de Sus ( lângă Făgăraş-jud.Braşov). Un om lipsit de vedere, adică: orb, lipsit de „lumina ochilor” trupeşti. Dumnezeu i-a răsplătit însă anii de rugăciune şi de trăire duhovnicească autentică cu o altfel de lumină: lumina minţii. In cele către Dumnezeu, Părintele TEOFIL vede copleşitor de limpede şi are o memorie de-a dreptul uimitoare. Cunoaşte zeci de mii de pagini de text pe de rost. Ca să vă dau doar un exemplu: el nu citeşte PSALTIREA. O rosteşte, o zice din minte, pentru că o ştie pe deasupra. Dacă însă ar fi doar atât, poate că nu ar fi atât de uimitor. Poate că mai există oameni înzestraţi astfel de la Bunul Dumnezeu. Dar, pe lângă aceasta, Părintele TEOFIL are şi o cunoaştere şi o trăire duhovnicească de excepţie. Şi le împărtăşeşte tuturor. Ca o bună călăuză spre mântuire!

Nil Ascetul, în Filocalia, volumul I, citând din Deuteronom, Capitolul al XXV-lea, deduce că atingerea părților rușinoase sau cugetarea la ele, întinează, și completează că cele ce ajută la naștere arată creatura. Întrebarea ar fi tot în ceea ce privește gnosticii, dacă ar fi într-adevăr o scădere?

- Nu este o scădere. Nu există nimic în trupul omenesc care să fie întinat, să fie prin sine scăzut[întinat, spurcat/n.n.]; și organul sexual și ochiul sunt pe același plan, din punct de vedere creatural. Nu se poate spune că acesta-i spurcat și acesta-i curat. În momentul în care "Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și îmbrăcat", nu mai e vorba de spurcăciune. Este vorba de întinare prin gândirea pe care o poți avea; de exemplu, se recomandă călugărilor să nu-și privească trupul și mai ales părțile ascunse ale trupului, ca să nu se excite, adică să aibă un mijloc de înlăturare a unor porniri care, la ei, sunt vinovate. Asta nu înseamnă însă ca soțul și soția nu se pot bucura chiar și de ceea ce pare a fi scăzut, pentru că nu e nimic scăzut. Citeam undeva, într-o carte de sexologie, că aceia care se rușinează când au un act sexual, sting lumina și așa mai departe, greșesc. Era o părere a unui laic în chestiunea aceasta, dar omul trebuie să se reverse, în fond, în actele sexuale, nu să se jeneze și să zică "vai, de mine, că iar am făcut păcat și vai de mine, că n-ar mai fi trebuit...". Astea sunt lucruri care trebuie să ridice ființa omenească, nu trebuie să o scadă.

Animalele, de exemplu, care se împreună, nu au o jena, o pudoare, o fac oriunde, nu? Oamenii au o jena nu pentru că e jena, ci pentru că este o intimitate. Dar unul care s-a făgăduit la călugărie și trăiește viața călugărească, sigur că nu trebuie să aibă relații intime, sau homosexualii, să se desfăteze unul de celălalt, sau cei care au porniri nefirești...

- Problema s-ar fi pus nu în sensul că ar fi necurat, ci dacă n-ar fi fost mai bine - în viziunea Sfântului Ioan Scărarul - să se aibă grijă de desăvârșirea proprie...

- Lasă-mă, măi, cu Sfântul Ioan Scărarul! Sfântul Ioan Scărarul a scris pentru călugări, nu a scris pentru oameni de rând. Adevărul este că ”Scara” este pentru călugări, nu este pentru mireni. Este scrisă de un călugăr și sigur că tot ce e scris în ea e valabil pentru călugări, nu și pentru ceilalți. Nu se poate orienta cineva după ”Scara”, de exemplu, în chestiuni de sexualitate, dacă el este căsătorit.

- Chiar spune în ”Scara”, în Cuvântul 11, Capitolul 5: "Se pot privi cu nepasare cei din lume, din mândrie, și se pot defăima când nu sunt de față, pentru a scăpa de deznădejde și a dobândi nădejdea". Cum adicâ?

- Nu știu. Nu-mi dau seama. Mie mi se pare confuză treaba. Ia, să o mai zicem o dată.

- Deci, "pot privi cu mândrie"...

- Bine, să privească cu mândrie ei, unii pe alții, sau cum? Călugării să-i privească pe mireni? Da, că ei sunt mai presus de ăia... dar nu sunt mai presus de ei, au altă cale.

- "Și se pot defăima pentru a scăpa de deznădejde și a dobândi nădejdea"...

- Adică, tu, călugăr fiind, să-i defaimi. Nu, măi, nu e o perspectivă reală. Indiferent cum ar fi, noi nu avem voie să-i defăimăm, pentru că au o altă viață, pe care, de fapt, Biserica o binecuvântează. Dumnezeu o binecuvântează. Dumnezeu a binecuvântat sexualitatea prin însăși creerea omului, așa cum este, bărbat și femeie. După aceea, dacă-i vorba să aducem argumente, Biserica binecuvântează căsătoria cu sexualitate cu tot, nu o binecuvântează ca și când ar fi vorba despre doi care acum se fac călugări și care vor trăi în viața comună de căsătorie. Nu e așa! O căsătorie cu tendințe din acestea, de necăsătorie, e de fapt o caricatură de căsătorie și de călugărie. Nu e nici călugărie, nici căsătorie. Biserica zice: "Să se veselească ei la vederea fiilor și a fiicelor lor". Este o datorie a celor care se căsătoresc să aibă familie și nu un singur copil și să se uite la el ca la știu eu ce. Dacă poți avea mai mulți copiii și ai numai unul, ai un idol, nu un copil!   ( va urma)

 

DIN COMOARA  SFINTEI SCRIPTURI (90)

FACEREA - ÎNTÂIA CARTE A LUI MOISE. CAPITOLUL 4. Cain şi Abel. Urmaşii lor.

1. După aceea a cunoscut Adam pe Eva, femeia sa, şi ea, zămislind, a născut pe Cain şi a zis: "Am dobândit om de la Dumnezeu". 

2. Apoi a mai născut pe Abel, fratele lui Cain. Abel a fost păstor de oi, iar Cain lucrător de pământ. 

3. Dar după un timp, Cain a adus jertfă lui Dumnezeu din roadele pământului. 

4. Şi a adus şi Abel din cele întâi-născute ale oilor sale şi din grăsimea lor. Şi a căutat Domnul spre Abel şi spre darurile lui, 

5. Iar spre Cain şi spre darurile lui n-a căutat. Şi s-a întristat Cain tare şi faţa lui era posomorâtă. 

6. Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: "Pentru ce te-ai întristat şi pentru ce s-a posomorât fata ta? 

7. Când faci bine, oare nu-ţi este faţa senină? Iar de nu faci bine, păcatul bate la uşă şi caută să te târască, dar tu biruieşte-l!" 

8. După aceea Cain a zis către Abel, fratele său: "Să ieşim la câmp!" Iar când erau ei în câmpie, Cain s-a aruncat asupra lui Abel, fratele său, şi l-a omorât. 

9. Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: "Unde este Abel, fratele tău?" Iar el a răspuns: "Nu ştiu! Au doară eu sunt păzitorul fratelui meu?" 

10. şi a zis Domnul: "Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă către Mine din pământ. 

11. Şi acum eşti blestemat de pământul care şi-a deschis gura sa, ca să primească sângele fratelui tău din mâna ta. 

12. Când vei lucra pământul, acesta nu-şi va mai da roadele sale ţie; zbuciumat şi fugar vei fi tu pe pământ". 

13. Şi a zis Cain către Domnul Dumnezeu: "Pedeapsa mea este mai mare decât aş putea-o purta. 

14. De mă izgoneşti acum din pământul acesta, mă voi ascunde de la faţa Ta şi voi fi zbuciumat şi fugar pe pământ, şi oricine mă va întâlni, mă va ucide". 

15. Şi i-a zis Domnul Dumnezeu: "Nu aşa, ci tot cel ce va ucide pe Cain înşeptit se va pedepsi". Şi a pus Domnul  Dumnezeu semn lui Cain, ca tot cel care îl va întâlni să nu-l omoare.   

16. Şi s-a dus Cain de la faţa lui Dumnezeu şi a locuit în ţinutul Nod, la răsărit de Eden. 

17. După aceea a cunoscut Cain pe femeia sa şi ea, zămislind, a născut pe Enoh. Apoi a zidit Cain o cetate şi a numit-o, după numele fiului său, Enoh. 

18. Iar lui Enoh i s-a născut Irad; lui Irad i s-a născut Maleleil; lui Maleleil i s-a născut Matusal, iar lui Matusal i s-a născut Lameh. 

19. Lameh şi-a luat două femei: numele uneia era Ada şi numele celeilalte era Sela. 

20. Ada a născut pe Iabal; acesta a fost tatăl celor ce trăiesc în corturi, la turme. 

21. Fratele lui se numea Iubal; acesta este tatăl tuturor celor ce cântă din chitară şi din cimpoi. 

22. Sela a născut şi ea pe Tubalcain, care a fost făurar de unelte de aramă şi de fier. Şi sora lui se chema Noema. 

23. Şi a zis Lameh către femeile sale: "Ada şi Sela, ascultaţi glasul meu! Femeile lui Lameh, luaţi aminte la cuvintele mele: Am ucis un om pentru rana mea şi un tânăr pentru vânătaia mea. 

24. Dacă pentru Cain va fi răzbunarea de şapte ori, apoi pentru Lameh de şaptezeci de ori câte şapte!" 

25. Adam a cunoscut iarăşi pe Eva, femeia sa, şi ea, zămislind, a născut un fiu şi i-a pus numele Set, pentru că şi-a zis: "Mi-a dat Dumnezeu alt fiu în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain. 

26. Lui Set de asemenea i s-a născut un fiu şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii a chema numele Domnului Dumnezeu.   

( În reproducere: GUSTAVE DORE  - JERTFA  LUI  CAIN  ȘI ABEL                                          Facere 4, 2. 5

                                       (1832 – 1883)       - UCIDEREA LUI ABEL                                                       Facere 4, 8, 9

 

    

Duminica a treia dupa rusalii

Par *** :: 16/06/2007 ŕ 16:33 :: CUVINTE DE SUFLET - TEXTES A MEDITER

         

Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă. ” Matei 6, 33

FOAIA  CREŞTINULUI  ORTODOX 

DIN AREZZO  ŞI  PROVINCIA

Nr. 24 (125 / an III) /  17 IUNIE 2007

 Duminica a 3-a după Rusalii 

 (Despre grijile vieţii)

Sf. Mc. Manuil, Savel şi Ismail; Sf. Mc. Isavru şi cei împreună cu dânsul

Postul Sf. Apostoli Petru și Pavel (săptămâna a treia)

APOSTOL– Romani 5, 1-10:

1. Deci fiind îndreptaţi din credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos, 

2. Prin Care am avut şi apropiere, prin credinţă, la harul acesta, în care stăm, şi ne lăudăm întru nădejdea slavei lui Dumnezeu. 

3. Şi nu numai atât, ci ne lăudăm şi în suferinţe, bine ştiind că suferinţa aduce răbdare, 

4. Şi răbdarea încercare, şi încercarea nădejde 

5. Iar nădejdea nu ruşinează pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă. 

6. Căci Hristos, încă fiind noi neputincioşi, la timpul hotărât a murit pentru cei necredincioşi. 

7. Căci cu greu va muri cineva pentru un drept; dar pentru cel bun poate se hotărăşte cineva să moară. 

8. Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea Lui faţă de noi prin aceea că, pentru noi, Hristos a murit când noi eram încă păcătoşi. 

9. Cu atât mai vârtos, deci, acum, fiind îndreptaţi prin sângele Lui, ne vom izbăvi prin El de mânie. 

10. Căci dacă, pe când eram vrăjmaşi, ne-am împăcat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult, împăcaţi fiind, ne vom mântui prin viaţa Lui.   

EVANGHELIA – Matei 6, 22-33:

22. Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. 

23. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult! 

24. Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona. 

25. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? 

26. Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? 

27. Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot? 

28. Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. 

29. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. 

30. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? 

31. Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? 

32. Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. 

33. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.

 

 

( În reproducere: Rembrandt Harmensz. van Rijn [1606 – 1669] Iisus  vorbind ucenicilor – Matei 6 -  cretă colorată cu penița și pensula (35 × 48 cm) — 1634 / Rijksprentenkabinet, Amsterdam)

 

 

 

Vedem aşa cum suntem!

Într-o vară, un pantofar din America a făcut o călătorie prin Europa. El a reuşit cumva să obţină o audienţă la Papa. Când s-a reîntors la muncă, prietenul lui l-a întrebat nerăbdător: "Spune-mi, Art, ce fel de om este Papa?" Art s-a gândit un moment, apoi a răspuns: "Poartă mărimea 39".

Este evident că vedem aşa cum suntem. Pictorul vede lumea în culori, sculptorul în forme; muzicianul percepe lumea în sunete, şi economistul în mărfuri. Arătaţi-le la doi oameni exact aceeaşi imagine, şi fiecare va vedea ceva diferit în ea. Doi oameni privesc pe aceeaşi fereastră: unul vede noroiul de pe jos, celălalt vede stelele de pe cer.

Avem tendinţa de a vedea şi auzi lucrurile nu aşa cum sunt ele, ci aşa cum suntem noi. Cel care este plin de ură, vede doar oameni urâcioşi. Dacă ne simţim nesiguri pe noi înşine, ni se va părea că ceilalţi oameni ne ameninţă. În mod constant îi judecăm pe ceilalţi după noi înşine. Hoţul este mult mai suspicios faţă de semenii săi decât este un om cinstit. Se spune că un rege al unui regat străvechi a ales un om bun şi un om rău dintre supuşii săi. Omului bun i-a spus: "Du-te în regatul meu şi găseşte un om rău". Omul bun a căutat şi a căutat, dar nu a putut să găsească nici un om rău. Omului rău regele i-a spus: "Du-te în regatul meu şi găseşte un om bun". Şi omul rău a căutat şi a căutat, dar nu a putut găsi nici un om bun. Vedem aşa cum suntem. Vedem doar lucrurile de care suntem cu adevărat interesaţi. Unii tineri, după ce tocmai s-au întors din primul război mondial, spuneau că Parisul era un oraş îngrozitor de murdar şi că nu existau acolo altceva decât bordeluri. Alţii povesteau că este un oraş frumos cu catedrale şi parcuri minunate. Vedem aşa cum suntem.

Vedem doar ceea ce aşteptăm să vedem. De ce doar Magii au văzut steaua? Deoarece numai ei o căutau. De ce numai Simeon şi Ana l-au recunoscut pe Iisus ca Mântuitorul lumii atunci când Maria l-a adus la Templu după patruzeci de zile? Pentru că doar ei îl aşteptau plini de speranţă. Un astronom va vedea mult mai mult pe cer decât un om obişnuit. Un artist va vedea mult mai mult într-un tablou decât cel care nu este artist. Se spune că un membru al comunităţii sale l-a salutat pe faimosul predicator Henry Ward Beecher la uşa bisericii după o slujbă religioasă şi i-a spus: "Dr. Beecher, poate sunteţi interesat de faptul că am numărat douăsprezece erori gramaticale în predica Dvs. din această dimineaţă". Un alt credincios i-a spus în aceeaşi dimineaţă: "Astăzi l-am găsit pe Dumnezeu". Amândoi bărbaţii au ascultat aceeaşi predică. Amândoi au găsit ceea ce aşteptau să găsească. Vedem aşa cum suntem.

Într-o excursie prin Alpii elveţieni, călăuza arăta frumuseţea impresionantă a piscurilor acoperite de zăpadă, a zglobiilor izvoare de munte, a lacurilor asemănătoare cu oglinzile şi a liniei maiestuoase a orizontului. Unul dintre drumeţi tot comenta: "Ce este atât de minunat în acestea?" Călăuza i-a răspuns: "Omule, dacă nu ai nimic în interior, nu vei vedea nimic în exterior". Ceea ce este înăuntru este extrem de important. Dacă nu îl avem pe Dumnezeu înăuntrul nostru, nu îl vom vedea niciodată în afară. Dacă îl avem înăuntrul nostru, nu putem decât să îl vedem pretutindeni: în fiecare pasăre, în fiecare apus de soare, în fiecare copac, în fiecare om care este flămând sau însetat.

Iisus a spus : "Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!" (Matei 6,22-23). Ochiul este fereastra întregului trup. Prin "ochi", Iisus înţelege sufletul omului. Dacă sufletul nu este curat; dacă este întunecat de prejudecăţi, de ură, de poftă trupească, de îngâmfare; dacă este obsedat de invidie şi gelozie, ne va deforma întreaga noastră viziune. Vom vedea oamenii şi lucrurile nu aşa cum sunt, ci cu deformările datorate urii sau invidiei noastre. "Ochii şi urechile sunt martori mincinoşi pentru cei care au suflete barbare", a spus Heraclit în urmă cu douăzeci şi cinci de secole.

Arătând spre rufele întinse la uscat în curtea vecinei, o gospodină a spus: "Uită-te la acele haine - sunt atât de gri şi cu pete!" O prietenă i-a răspuns: "Mie mi se pare că hainele sunt foarte curate. Geamurile tale sunt murdare." Dacă viaţa pare înnorată, poate că ferestrele noastre trebuie să fie curăţate. Iisus ne îndeamnă să păstrăm întotdeauna curate ferestrele sufletului prin examinarea zilnică a conştiinţei, pocăinţă şi spovadă. Dacă nu facem aceasta, în mod constant îi vom vedea pe ceilalţi nu aşa cum sunt ei, ci aşa cum suntem noi - urâcioşi, invidioşi, îngâmfaţi, egoişti. "Este mai bine să te păstrezi curat ca lacrima", spunea George Bernard Shaw, "tu eşti fereastra prin care trebuie să priveşti lumea". Şi Iisus a spus: "Fericiţi cei curaţi cu inima, căci aceia îl vor vedea pe Dumnezeu".

 

Rugăciune. Doamne Isuse, Tu ai venit să le înnoieşti pe toate. Curăţă-ne! Înnoieşte-ne înăuntrul nostru pentru ca să putem vedea viaţa aşa cum doreşti Tu să o vedem, limpede, şi aşa cum o vezi Tu. Amin. Vedem aşa cum suntem. Amin.

(predica Anthony M.Coniaris/traducere Oana Capan)

 

 

 

 

 

De la Părintele TEOFIL PĂRĂIANU citire - SFATURI PENTRU VIAȚĂ  (3):

PRECIZARE. Cine este Părintele TEOFIL Părăianu? Părintele este călugăr ieromonah la mânăstirea  BRÂNCOVEANU de la Sâmbăta de Sus ( lângă Făgăraş-jud.Braşov). Un om lipsit de vedere, adică: orb, lipsit de „lumina ochilor” trupeşti. Dumnezeu i-a răsplătit însă anii de rugăciune şi de trăire duhovnicească autentică cu o altfel de lumină: lumina minţii. In cele către Dumnezeu, Părintele TEOFIL vede copleşitor de limpede şi are o memorie de-a dreptul uimitoare. Cunoaşte zeci de mii de pagini de text pe de rost. Ca să vă dau doar un exemplu: el nu citeşte PSALTIREA. O rosteşte, o zice din minte, pentru că o ştie pe deasupra. Dacă însă ar fi doar atât, poate că nu ar fi atât de uimitor. Poate că mai există oameni înzestraţi astfel de la Bunul Dumnezeu. Dar, pe lângă aceasta, Părintele TEOFIL are şi o cunoaştere şi o trăire duhovnicească de excepţie. Şi le împărtăşeşte tuturor. Ca o bună călăuză spre mântuire!

Nil Ascetul, în Filocalia, volumul I, citând din Deuteronom, Capitolul al XXV-lea, deduce că atingerea părților rușinoase sau cugetarea la ele, întinează, și completează că cele ce ajută la naștere arată creatura. Întrebarea ar fi tot în ceea ce privește gnosticii, dacă ar fi într-adevăr o scădere?

- Nu este o scădere. Nu există nimic în trupul omenesc care să fie întinat, să fie prin sine scăzut[întinat, spurcat/n.n.]; și organul sexual și ochiul sunt pe același plan, din punct de vedere creatural. Nu se poate spune că acesta-i spurcat și acesta-i curat. În momentul în care "Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și îmbrăcat", nu mai e vorba de spurcăciune. Este vorba de întinare prin gândirea pe care o poți avea; de exemplu, se recomandă călugărilor să nu-și privească trupul și mai ales părțile ascunse ale trupului, ca să nu se excite, adică să aibă un mijloc de înlăturare a unor porniri care, la ei, sunt vinovate. Asta nu înseamnă însă ca soțul și soția nu se pot bucura chiar și de ceea ce pare a fi scăzut, pentru că nu e nimic scăzut. Citeam undeva, într-o carte de sexologie, că aceia care se rușinează când au un act sexual, sting lumina și așa mai departe, greșesc. Era o părere a unui laic în chestiunea aceasta, dar omul trebuie să se reverse, în fond, în actele sexuale, nu să se jeneze și să zică "vai, de mine, că iar am făcut păcat și vai de mine, că n-ar mai fi trebuit...". Astea sunt lucruri care trebuie să ridice ființa omenească, nu trebuie să o scadă.

Animalele, de exemplu, care se împreună, nu au o jena, o pudoare, o fac oriunde, nu? Oamenii au o jena nu pentru că e jena, ci pentru că este o intimitate. Dar unul care s-a făgăduit la călugărie și trăiește viața călugărească, sigur că nu trebuie să aibă relații intime, sau homosexualii, să se desfăteze unul de celălalt, sau cei care au porniri nefirești...

- Problema s-ar fi pus nu în sensul că ar fi necurat, ci dacă n-ar fi fost mai bine - în viziunea Sfântului Ioan Scărarul - să se aibă grijă de desăvârșirea proprie...

- Lasă-mă, măi, cu Sfântul Ioan Scărarul! Sfântul Ioan Scărarul a scris pentru călugări, nu a scris pentru oameni de rând. Adevărul este că ”Scara” este pentru călugări, nu este pentru mireni. Este scrisă de un călugăr și sigur că tot ce e scris în ea e valabil pentru călugări, nu și pentru ceilalți. Nu se poate orienta cineva după ”Scara”, de exemplu, în chestiuni de sexualitate, dacă el este căsătorit.

- Chiar spune în ”Scara”, în Cuvântul 11, Capitolul 5: "Se pot privi cu nepasare cei din lume, din mândrie, și se pot defăima când nu sunt de față, pentru a scăpa de deznădejde și a dobândi nădejdea". Cum adicâ?

- Nu știu. Nu-mi dau seama. Mie mi se pare confuză treaba. Ia, să o mai zicem o dată.

- Deci, "pot privi cu mândrie"...

- Bine, să privească cu mândrie ei, unii pe alții, sau cum? Călugării să-i privească pe mireni? Da, că ei sunt mai presus de ăia... dar nu sunt mai presus de ei, au altă cale.

- "Și se pot defăima pentru a scăpa de deznădejde și a dobândi nădejdea"...

- Adică, tu, călugăr fiind, să-i defaimi. Nu, măi, nu e o perspectivă reală. Indiferent cum ar fi, noi nu avem voie să-i defăimăm, pentru că au o altă viață, pe care, de fapt, Biserica o binecuvântează. Dumnezeu o binecuvântează. Dumnezeu a binecuvântat sexualitatea prin însăși creerea omului, așa cum este, bărbat și femeie. După aceea, dacă-i vorba să aducem argumente, Biserica binecuvântează căsătoria cu sexualitate cu tot, nu o binecuvântează ca și când ar fi vorba despre doi care acum se fac călugări și care vor trăi în viața comună de căsătorie. Nu e așa! O căsătorie cu tendințe din acestea, de necăsătorie, e de fapt o caricatură de căsătorie și de călugărie. Nu e nici călugărie, nici căsătorie. Biserica zice: "Să se veselească ei la vederea fiilor și a fiicelor lor". Este o datorie a celor care se căsătoresc să aibă familie și nu un singur copil și să se uite la el ca la știu eu ce. Dacă poți avea mai mulți copiii și ai numai unul, ai un idol, nu un copil!   ( va urma)

 

DIN COMOARA  SFINTEI SCRIPTURI (90)

FACEREA - ÎNTÂIA CARTE A LUI MOISE. CAPITOLUL 4. Cain şi Abel. Urmaşii lor.

1. După aceea a cunoscut Adam pe Eva, femeia sa, şi ea, zămislind, a născut pe Cain şi a zis: "Am dobândit om de la Dumnezeu". 

2. Apoi a mai născut pe Abel, fratele lui Cain. Abel a fost păstor de oi, iar Cain lucrător de pământ. 

3. Dar după un timp, Cain a adus jertfă lui Dumnezeu din roadele pământului. 

4. Şi a adus şi Abel din cele întâi-născute ale oilor sale şi din grăsimea lor. Şi a căutat Domnul spre Abel şi spre darurile lui, 

5. Iar spre Cain şi spre darurile lui n-a căutat. Şi s-a întristat Cain tare şi faţa lui era posomorâtă. 

6. Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: "Pentru ce te-ai întristat şi pentru ce s-a posomorât fata ta? 

7. Când faci bine, oare nu-ţi este faţa senină? Iar de nu faci bine, păcatul bate la uşă şi caută să te târască, dar tu biruieşte-l!" 

8. După aceea Cain a zis către Abel, fratele său: "Să ieşim la câmp!" Iar când erau ei în câmpie, Cain s-a aruncat asupra lui Abel, fratele său, şi l-a omorât. 

9. Atunci a zis Domnul Dumnezeu către Cain: "Unde este Abel, fratele tău?" Iar el a răspuns: "Nu ştiu! Au doară eu sunt păzitorul fratelui meu?" 

10. şi a zis Domnul: "Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă către Mine din pământ. 

11. Şi acum eşti blestemat de pământul care şi-a deschis gura sa, ca să primească sângele fratelui tău din mâna ta. 

12. Când vei lucra pământul, acesta nu-şi va mai da roadele sale ţie; zbuciumat şi fugar vei fi tu pe pământ". 

13. Şi a zis Cain către Domnul Dumnezeu: "Pedeapsa mea este mai mare decât aş putea-o purta. 

14. De mă izgoneşti acum din pământul acesta, mă voi ascunde de la faţa Ta şi voi fi zbuciumat şi fugar pe pământ, şi oricine mă va întâlni, mă va ucide". 

15. Şi i-a zis Domnul Dumnezeu: "Nu aşa, ci tot cel ce va ucide pe Cain înşeptit se va pedepsi". Şi a pus Domnul  Dumnezeu semn lui Cain, ca tot cel care îl va întâlni să nu-l omoare.   

16. Şi s-a dus Cain de la faţa lui Dumnezeu şi a locuit în ţinutul Nod, la răsărit de Eden. 

17. După aceea a cunoscut Cain pe femeia sa şi ea, zămislind, a născut pe Enoh. Apoi a zidit Cain o cetate şi a numit-o, după numele fiului său, Enoh. 

18. Iar lui Enoh i s-a născut Irad; lui Irad i s-a născut Maleleil; lui Maleleil i s-a născut Matusal, iar lui Matusal i s-a născut Lameh. 

19. Lameh şi-a luat două femei: numele uneia era Ada şi numele celeilalte era Sela. 

20. Ada a născut pe Iabal; acesta a fost tatăl celor ce trăiesc în corturi, la turme. 

21. Fratele lui se numea Iubal; acesta este tatăl tuturor celor ce cântă din chitară şi din cimpoi. 

22. Sela a născut şi ea pe Tubalcain, care a fost făurar de unelte de aramă şi de fier. Şi sora lui se chema Noema. 

23. Şi a zis Lameh către femeile sale: "Ada şi Sela, ascultaţi glasul meu! Femeile lui Lameh, luaţi aminte la cuvintele mele: Am ucis un om pentru rana mea şi un tânăr pentru vânătaia mea. 

24. Dacă pentru Cain va fi răzbunarea de şapte ori, apoi pentru Lameh de şaptezeci de ori câte şapte!" 

25. Adam a cunoscut iarăşi pe Eva, femeia sa, şi ea, zămislind, a născut un fiu şi i-a pus numele Set, pentru că şi-a zis: "Mi-a dat Dumnezeu alt fiu în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain. 

26. Lui Set de asemenea i s-a născut un fiu şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii a chema numele Domnului Dumnezeu.   

( În reproducere: GUSTAVE DORE  - JERTFA  LUI  CAIN  ȘI ABEL                                          Facere 4, 2. 5

                                       (1832 – 1883)       - UCIDEREA LUI ABEL                                                       Facere 4, 8, 9

 

    

FIECARE CLIPA DE PACE SUFLETEASCA ESTE O TREAPTA URCATA SPRE VESNICIE

Par *** :: 21/06/2007 ŕ 11:39 :: CUVINTE DE SUFLET - TEXTES A MEDITER

LIBRARIE ON-LINE

Par *** :: 26/06/2007 ŕ 8:22 :: 1 LIBRARIE ON LINE
Puteti sa comandati din libraria noastra virutala cartile de mai jos. 10% din fiecare comanda se va intoarce sub forma de donatie la parohia dumneavoastra.

Comanda trebuie sa o adresati prin email la adresa: librarie@parohial.eu

 

  • A iubi înseamnă a ierta                                                                               9 lei
    Autor: ierom
    Savatie Bastovoi.

            Editura Cathisma

 

  • Avva de foc. Stareţul ieroschimonah Samson                                           7 lei Editura Platytera

 

  • Boala şi tămăduirea sufletului în tradiţia ortodoxă                              9,5 lei
    Autor: mitrop. Hierotheos Vlachos, Editura Sophia

 

  • Călăuziri în lumea icoanei                                                                        32 lei
    Autor: Leonid Uspensky; Vladimir Lossky, Editura Sophia

 

  • Carte de rugăciuni pentru copii                                                                 6 lei
    Editura Sophia

 

  • Catavasier                                                                                                   20 lei
    Editura Trinitas

 

  • Catehismul ortodox                                                                                     8 lei
    Autor: Sf. Mitrop. Filaret al Moscovei,

            Editura Sophia

 

  • Ce este icoana ?                                                                                          12 lei
    Autor: Leonid Uspensky; Boris Bobrinskoy; Stephan Bigam; Bizau Ioan Editura: Reintregirea Alba Iulia

 

  • Ce este moartea ?                                                                                         9 lei
    Autor: John Breck; Florin Puscas; Savatie Bastovoi; Sebastian Moldovan; Lucian Macrea; Ioan Bizau,

            Editura Patmos

 

  • Cultura Duhului                                                                                       8,5 lei
    Autor: ierom
    Rafail Noica.

            Editura Arhiepiscopia Alba Iulia (Reintregirea)

 

  • Cum îţi sunt gândurile, aşa îţi este şi viaţa                                              12 lei
    Autor: staret Tadei Vitovnita,  

            Editura Predania

 

  • Dăruind vei dobândi - Opera integrala 2                                                25 lei
    Autor: Nicolae Steinhardt,  

            Editura: Mănăstirii Rohia

 

            Editura Patmos

 

  • Despre preoţie                                                                                            13 lei
    Autor: Sf. Ioan Gura de Aur, Sf. Grigorie din Nazianz, Sf. Efrem Sirul,
     Editura Sophia

 

  • Efectele televiziunii asupra minţii umane                                               13 lei
    Autor: Virgiliu Gheorghe,

            Editura Prodromos

 

  • Fericitul Ioan Maximovici - viaţa şi minunile                                      17,5 lei
    Autor:
    Rose, Serafim, pr.; Podmosenski, Gherman, pr. Editura Sophia

 

  • Filocalia sfintelor nevoinţe ale desăvârsirii - vol 1                                 35 lei Editura Humanitas

 

  • Filocalia sfintelor nevointe ale desăvârşirii - vol 4                                 29 lei Editura Humanitas

 

  •  Filocalia sfintelor nevointe ale desăvârşirii - vol 5                                32 lei Editura Humanitas

 

  •  Filocalia sfintelor nevointe ale desăvârşirii - vol 7                                39 lei Editura Humanitas

 

  •  Filocalia sfintelor nevointe ale desăvârşirii - vol 8                                39 lei
    Editura Humanitas

 

  • Imne, Epistole si Capitole. Scrieri III                                                      20 lei
    Autor: Sf. Simeon Noul Teolog,  

            Editura Deisis

 

  • Întâlnirea cu Dumnezeu exprimată în icoana Schimbării la Faţă        13 lei
    Autor: Vasile Manea,  

            Editura Patmos

 

  • Între Freud şi Hristos                                                                                  9 lei
    Autor: ierom.
    Savatie Baştovoi,

            Editura Cathisma

 

  • Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei                                               10 lei
    Autor: sf.
    Siluan Athonitul,  

            Editura Deisis

 

  • Introducere în Teologia Ortodoxă                                                           12 lei
    Autor Vladimir Lossky,  

            Editura Sophia

 

  • Istoria Bisericii Ortodoxe Romane. Vol. 1                                              67 lei
    Autor: pr. prof. dr.Mircea Păcurariu,  

            Editura Trinitas

  • Jurnalul fericirii - Opera integrala 1                                                       25 lei
    Autor: Nicolae Steinhardt,  

            Editura: Manastirea Rohia

 

  • La apusul libertăţii                                                                                   8,5 lei
    Autor: ierom
    Hristodul Aghioritul,

            Editura Sophia

 

  • Mâncăruri de post                                                                                     12 lei Editura Sophia

 

  • Martiriul Sfinţilor Brâncoveni                                                                 40 lei Editura Sophia

 

  • Mineiul pe februarie                                                                                 54 lei

            Editura: Arhiepiscopia Alba Iulia (Reintregirea)

  •  
  • Mineiul pe ianuarie                                                                                   68 lei
    Editura: Arhiepiscopia Alba Iulia (Reintregirea)

 

  • Mineiul pe iunie                                                                                         60 lei Editura: Arhiepiscopia Alba Iulia (Reintregirea)

 

  • Mineiul pe mai                                                                                           47 lei Editura: Arhiepiscopia Alba Iulia (Reintregirea)

 

  • Mineiul pe martie                                                                                      67 lei
    Editura: Arhiepiscopia Alba Iulia (Reintregirea)

 

  • Nevoia de icoana - de vorba cu mesterul iconar Pavel Busalaev          20 lei
    Autor: Michel
    Quenot,  

            Editura Sophia

 

  • Patericul                                                                                                      20 lei Editura: Arhiepiscopia Alba Iulia (Reintregirea)

 

  • Patericul lavrei Sfanta Treime a preacuviosului Serghie de Radonej  19 lei Editura Sophia

 

  • Pelerinaj la Mormantul Domnului                                                          17 lei
    Autor: arhim.
    Ioanichie Balan,  

            Editura Mănăstirii Sihastria

 

  • Pelerinul rus                                                                                                 7 lei Editura Sophia

 

  • Pornografia, o iconografie demonica                                                         9 lei
    Autor: John Breck, Ionuţ Biliuta, Vasile Manea

            Editura Patmos

  • Povestire despre antichrist                                                                        17 lei
    Autor: Vladimir Soloviov,

            Editura Humanitas

 

  • Povestiri şi rugăciuni pentru copii vol. 1                                                   3 lei
    Autor: arhim Cleopa Ilie,

            Editura: Manastirea Sihastria

 

  • Povestiri si rugaciuni pentru copii vol. 2                                                   3 lei
    Autor: arhim.
    Cleopa Ilie,  

            Editura: Manastirea Sihastria

 

  • Practica picturii in tempera                             &a